Abordarea regională a reducerii stocurilor de arme

Pe 6 şi 7 mai 2009, Guvernul Statelor Unite a găzduit un atelier la Zagreb, Croaţia, pentru lansarea proiectului Abordarea regională a reducerii stocurilor de arme în Europa de Sud-Est (RASR – Regional Approach to Stockpile Reduction). La atelier au participat reprezentanţi ai Ministerelor Apărării şi Statelor Majore din Albania, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Muntenegru, Serbia şi Slovenia, precum şi oficiali guvernamentali ai Departamentului de Stat şi Departamentului de Apărare ale SUA şi reprezentanţi ai NATO, NAMSA, OSCE şi PNUD. Au participat, de asemenea, reprezentanţi ai EOD Solutions, Fondului voluntar ONU de asistenţă pentru deminare şi pentru ajutorarea victimelor minelor (International Trust Fund for Demining and Mine Victims Assistance), Centrului de informare cu privire la acţiunea minelor (Mine Action Information Center), Centrului regional pentru cooperare în domeniul securităţii (Regional Center for Security Cooperation), proiectului Small Arms Survey şi ai Biroului de cliring pentru controlul armelor de calibru mic şi armamentului uşor din Europa de Sud-Est (SEESAC – South East Europe Clearinghouse for the Control of Small Arms and Light Weapons). Kosovo şi Macedonia s-au numărat printre invitaţii la primul atelier RASR, însă au refuzat invitaţia, deşi este posibil să participe la întâlnirile viitoare. Participanţii au identificat cinci domenii prioritare în care RASR poate facilita o coordonare mai bună între actorii implicaţi în reducerea stocurilor de arme convenţionale:

1. politica naţională şi regională
2. infrastructura
3. instruire, educaţie şi dezvoltarea competenţelor
4. împărtăşirea informaţiilor şi a celor mai bune practici
5. standardizarea

Aceste aspecte vor reprezenta baza pentru viitoarele întâlniri RASR. Participanţii şi-au exprimat dorinţa unanimă de a organiza următorul atelier RASR în toamnă.

Participanţii au identificat mai multe probleme legate de politicile şi programele naţionale şi regionale care au împiedicat abordarea regională a reducerii stocurilor de arme. Printre acestea se numără lipsa înţelegerii şi a asistenţei din partea forurilor decizionale naţionale, mai ales ale celor legislative, variaţii şi incompatibilităţi între legile, politicile şi reglementările naţionale şi lipsa unei coordonări privind finanţarea, ceea ce a provocat lipsuri şi suprapuneri în cadrul proiectelor bilaterale şi multilaterale. Alte piedici în calea obiectivului de abordare regională sunt nivelurile reduse de încredere între guverne, nivelurile reduse de angajament din partea liderilor politici şi lipsa viziunii pe termen lung.

Pentru a aborda toate aceste provocări pe termen scurt, participanţii au fost de acord că distrugerea armamentului convenţional trebuie să reprezinte un punct permanent pe agenda întâlnirilor la nivel înalt ale Miniştrilor Apărării şi şefilor de Stat Major din Ministerele Apărării din regiune.

Infrastructura este un alt mijloc de facilitare a abordării regionale. Participanţii au recomandat crearea şi/sau îmbunătăţirea spaţiilor de depozitare, identificarea spaţiilor de depozitare care pot servi drept centre regionale de distrugere, eficientizarea întreţinerii spaţiilor de depozitare şi a sistemelor de gestionare a personalului şi realizarea unor acţiuni suplimentare de reducere a stocurilor. Piedicile în calea unor astfel de activităţi sunt în mare parte de natură financiară. Guvernelor din regiune le lipsesc fondurile necesare pentru realizarea unor proiecte de infrastructură de anvergură şi sunt copleşite de magnitudinea acestei provocări. Există, de asemenea, o lipsă de informaţii complete cu privire la nivelul şi conţinutul stocurilor de arme din fiecare ţară din regiune. Centrele regionale de distrugere se confruntă şi cu probleme legate de prevederile legislative care interzic transportul armamentului şi muniţiei în afara graniţelor ţării.

Pentru a continua îmbunătăţirile din domeniul infrastructurii, participanţii au recomandat realizarea unui studiu cu scopul de a identifica cum, unde şi în ce măsură pot fi economisite fonduri prin eforturi comune. Aceştia au sugerat, de asemenea, realizarea unui studiu care să evalueze capacităţile naţionale din regiune şi modurile în care pot fi consolidate acestea pentru a fi mai economice. (De exemplu, o astfel de evaluare s-a realizat deja în Bosnia.) Guvernele din regiune ar putea acorda atenţie sporită proiectelor care prezintă un grad înalt de garanţie, „cu beneficii rapide” – de exemplu, evenimente de distrugere sau îmbunătăţiri ale securităţii stocurilor de arme – pentru a genera impulsul necesar şi voinţa politică în vederea realizării eforturilor viitoare de reducere a stocurilor de arme.

Instruirea, educaţia şi dezvoltarea competenţelor sunt alte modalităţi importante de dezvoltare a unei abordări regionale în domeniul reducerii stocurilor de arme. Aceste eforturi vor îmbunătăţi competenţele tehnice la nivel naţional şi regional, vor influenţa pozitiv înţelegerea şi asistenţa din partea forurilor decizionale şi vor permite un acces îmbunătăţit la resursele naţionale şi regionale. În plus, instruirea comună va duce la crearea unui climat de încredere între militarii şi miniştrii apărării din regiune. Principalele piedici în realizarea unor competenţe la nivel regional sunt reprezentate de lipsa de cunoştinţe şi de coordonare regională.

În primul rând, toate documentele şi ghidurile referitoare la cele mai bune practici trebuie traduse în toate limbile din regiune, pentru a îmbunătăţi accesul la informaţii. Crearea unei biblioteci centrale cu cele mai bune practici, lecţii însuşite şi documente similare ar putea duce la crearea unui forum pentru împărtăşirea de informaţii şi pentru colaborare. Dezvoltarea unei programe şi a unor centre comune de instruire ar reduce costurile şi ar reprezenta, de asemenea, un instrument important de împărtăşire a cunoştinţelor şi de consolidare a încrederii reciproce. La nivel regional s-ar putea organiza, de asemenea, acţiuni concrete privind securitatea fizică şi gestionarea stocurilor de arme, precum şi distrugerea armamentului convenţional, ca parte a conferinţelor la nivel tehnic organizate pentru experţii din regiune.

Participanţii au recunoscut necesitatea schimbului de informaţii, a transparenţei la nivelul mecanismelor tehnice şi politice şi a unei coordonări regionale sporite a practicilor, acolo unde este necesar. Pe termen scurt, participanţii au recomandat realizarea unui studiu comun cu privire la competenţele şi procedurile naţionale specifice Europei de Sud-Est. Pentru a îmbunătăţi cooperarea, pot fi stabilite la nivel regional grupuri de lucru neoficiale la diferite niveluri din domeniul tehnic, politic sau de gestionare, în vederea împărtăşirii practicilor specifice din domeniile respective. Pe termen lung, crearea unui grup neoficial de experţi guvernamentali ar putea contribui la consolidarea şi coordonarea acestor practici.

La nivel regional, a fost recunoscută nevoia de a avea standarde transparente de clasificare a muniţiilor, sisteme comune de supraveghere a muniţiilor şi puncte de contact la nivel naţional. Nivelurile scăzute de încredere între guverne şi lipsa coordonării reprezintă obstacole în calea împărtăşirii unor astfel de informaţii. De asemenea, se prevăd şi dificultăţi legate de legile şi reglementările naţionale contradictorii. Biroul de cliring pentru controlul armelor de calibru mic şi armamentului uşor din Europa de Sud-Est (SEESAC) dispune de o bază de date cu punctele de contact naţionale care au responsabilităţi în domeniul politicilor şi programelor referitoare la armele de calibru mic. Pentru a îmbunătăţi coordonarea pe termen scurt, guvernele trebuie să colaboreze cu SEESAC pentru menţinerea unei baze de date actualizate.

Pe termen mediu, ar fi utilă realizarea unui studiu cuprinzător care să identifice componentele stocurilor naţionale de arme care trebuie clasificate conform standardelor ONU. Pe termen lung, trebuie creat un grup neoficial de experţi guvernamentali, care să consolideze şi să coordoneze aceste practici.

• Abordarea distrugerii armamentului convenţional la fiecare întâlnire la nivel înalt a Miniştrilor Apărării şi şefilor de Stat Major din Ministerele Apărării din regiune, cum ar fi Carta Adriatică
• Revigorarea Planului de implementare regională la nivelul Europei de Sud-Est (South East Europe Regional Implementation Plan)
• Organizarea unui summit regional cu privire la această problemă

• Crearea şi/sau îmbunătăţirea spaţiilor de depozitare
• Identificarea spaţiilor de depozitare care pot fi utilizate ca centre regionale
• Eficientizarea întreţinerii spaţiilor de depozitare şi a sistemelor de gestionare a personalului
• Realizarea unor acţiuni suplimentare de reducere a stocurilor, mai ales acţiuni aduse la cunoştinţa publicului larg, care pot genera voinţa politică şi impulsul necesare pentru distrugerea armamentului convenţional (Conventional Weapons Destruction – CWD) şi securitatea fizică şi gestionarea stocurilor (Physical Security and Stockpile Management – PSSM)
• Realizarea unui studiu cu scopul de a identifica cum, unde şi în ce măsură pot fi economisite fonduri prin eforturi comune
• Realizarea unui studiu cu privire la competenţele şi procedurile naţionale specifice regiunii şi cum pot fi consolidate acestea pentru a fi mai economice.

• Traducerea în toate limbile din regiune a tuturor documentelor şi ghidurilor referitoare la cele mai bune practici
• Crearea unei biblioteci centrale cu cele mai bune practici, lecţii însuşite şi documente similare
• Crearea unui grup neoficial de experţi guvernamentali
• Colaborarea cu SEESAC pentru menţinerea unei baze de date actualizate cu punctele de contact la nivel naţional

• Dezvoltarea unei programe şi a unor centre comune de instruire
• Includerea PSSM şi CWD în cadrul conferinţelor pe teme tehnice
• Stabilirea la nivel regional a unor grupuri de lucru neoficiale la diferite niveluri din domeniul tehnic, politic sau de decizie
• Educarea forurilor legislative şi a celor decizionale cu privire la pericolul reprezentat de stocurile de arme

• Realizarea unui studiu cuprinzător care să identifice componentele stocurilor naţionale de arme care trebuie clasificate conform standardelor ONU